Life, oameni si nimic

Inca astept… sunt acolo, prins si ghemuit ca si cand nici macar nu ar mai exista o izbavire, nimic ci doar sunetul linistii ce umbla agale cand si cand inspre o moarte inca calda, plapanda si fireasca… mut merg iar muzica urla… suav in castile mele nemtesti…

Maine vine iar, prilej de bucurii ori necazuri si nicodata de izbaviri… viata ma costa fiecare durere, orisice neajuns placut ori ba intratat incat parca ma bucura si uratul… ca de e ceva frumos si in asta… deci maine vine iar… dar pana cand?

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *