E ok

Viata asta, uneori as fi vrut sa fi fost mort astfel gandurile mele sa fi fost despartite de firescul lor curs inspre neant. E ok, mai am inca rabdare, sunt doar eu si cu mine asa ca e timp pentru toate.

Maine vine iar, ziua ce o astept trebuie sa fie de dupa colt, una linistita ca si un cerĀ  fara de albastru. Am trecut de treizeci de ani ceea ce implica o gramada de lucruri mai mult sau mai putin importante.

Pana la urma tranzitia asta de la stadiul de copil pana la maturitatea deplina a fost ca o lupta far’ de reguli sau ceva aproximativ, o lupta barbara cu timpul si efectele sale asupra vrerii mele de a fi si de a exista. Si totusi pana la urma nimic altceva nu mai conteaza: vorba tiganului, cand m-am nascut nu aveam nimic, ce e pe mine e din castig. Cu alte cuvinte te nasti cu ce poti si te alegi cu ce vrei de la viata.

Chiar ce ar fi daca eu sunt cel ales, cel care crede in lucruri pe care ceilalti nu le pot vedea pentru ca nu le inteleg menirea. Daca viata ar fi o piesa de teatru, insemana ca doar eu pot trage cortina oricand, daca?

[embedplusvideo height=”502″ width=”450″ editlink=”http://bit.ly/1vXK6Iv” standard=”http://www.youtube.com/v/cxL0QLvauBU?fs=1″ vars=”ytid=cxL0QLvauBU&width=450&height=502&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep9864″ /]

 

 

 

 

This entry was posted in About life, amintiri, Flashback, ganduri, ganduri random, moartea, muzica, proiecte, reverie, Timp, vis, vise. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *