Ca si un cer care nu e albastru

Zi de zi ma trezesc din vis ca dintr-o primejdie imediata ca sa descopar ca inca stau pe liman desi inca nu ma inecasem… Sunt inca aici in cele mai adanci si negre visuri posibile, asteptand. Nu am vrut sa simt si sa imi traiesc viata in nefiinta caci nu poti trai fara de aceia care ti-au dat viata…

Ca si un cer ce nu e albastru asa imi sunt toate zilele dupa fatidica zi, acea zi in care mi s-au spulberat toate, chiar si speranta.

This entry was posted in About life, amintiri, Flashback, ganduri, ganduri random, reverie. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *