Tu esti aici!?

Am fost pana la captul lumii si m-am intors. M-am dus pana acolo cu scop precis si aiurea totodata caci nu am aflat nimic ci poate am ramas cu experienta ramanerii in viata, a supravieturii deci am pierdut totul pentru ca sa imi dau seama ca de fapt nu aveam si nu voi avea nimic pe lumea asta in afara de propia mea viata.

Zi de zi merg inspre abisurile uitarii, reverentios si curtenitor dar niciodata singur caci visele nu mor singure ci trebuie omorate, ingropate si uitate.

This entry was posted in About life, amintiri, Flashback, moartea, nothing, proiecte, religie, reverie, vis, vise and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *