Am nevoie de muzica mea

Am treizeci si unu de ani asa ca nu mai sunt un copil si pentru a ma trata de atata amar de seninatate si maturitate a gandirii imi trebuie un elexir muzical ce trebuie sa ma faca sa ma uit din acele lucruri grele ce mi s-au asezat in traista pe care mi-o port prin marea asta de oameni pe care o cutreir singur si hai hui.

Panaceul asta aproape universal se numeste muzica iar asta ma face inca sa mai purced a deschide ochii dimineata, altfel as fi mort in gandurile mele cele mai negre si nu as mai avea putere de a face umbra pamantului…

[embedplusvideo height=”399″ width=”584″ editlink=”http://bit.ly/14SByS3″ standard=”http://www.youtube.com/v/eY3ASysJfCQ?fs=1″ vars=”ytid=eY3ASysJfCQ&width=584&height=399&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep5195″ /]

This entry was posted in About life, Flashback, ganduri random. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *