Noaptea

Noaptea musca din nou si din nou din mine ca dintr-o prada lesne de prins cu toate ca mi-am dat silinta de a o eschiva insa m-a prins. M-am rezemat de perete, sa ma sprijin… sunt singur… luminile sunt imbalsamate de intunericul bland si placut ca intro moarte binemeritata.

Ma gandesc la o gramada de chestii dar cel mai rau e faptul ca imi e frica de memoria mea, de franturile de informatii si de navalirea lor in retina imaginatiei mele a acelor lucruri pe care le-am trait si pe care nu le mai pot debarasa pana nu retraiesc clipele… Hm, cine ar fi stiut, cine? M-am nascut undeva departe de lumea asta dezlantuita dar cu ce folos? Sunt inca aici, prins si fara pic de libertate… Hm, si totusi candva cand libertatea imi era accesibila si palpabila, candva cand parca eram in edenul mult visat… traiam.

La ce bun atata aducere aminte? Poate trebuie sa pasesc neclintit inainte, hm, poate… dar cel mai mult pe lumea asta as vrea sa am reintorc acolo de unde am plecat caci aici nu mai suport temnita asta imensa…

[embedplusvideo height=”399″ width=”640″ standard=”http://www.youtube.com/v/rNpBahr49mA?fs=1″ vars=”ytid=rNpBahr49mA&width=640&height=399&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep6696″ /]

This entry was posted in About life, amintiri, ganduri random. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *