Frica de necunoscut

Drept merg printre oameni, ma uit larg la ei si ma apuca mila iar asta se vede pe fata mea, asta si ura impotriva lor care ma transfigureaza si ma metamorfozeaza in ceva amorf si care a inceput sa imi acapereze, putin cate putin, destinul. Am uitat pana mai ieri cum e sa urasti prostia dar sa adori prostul caci poate pica ceva bun de la el… am uitat…

Prea tarziu, lumina se lasa moarta inspre o noapte lunga de iunie iar eu sunt inca aici… unde vroiam sa fiu, unde mi-am dorit att constient cat si in mod subliminal, adica undeva unde toate portile imi sunt inchise si unde toti pereti sunt pictati in culori de aripi de fluture si unde firescul si normalul curge in apa sinceritatii…

Totusi e ceva, poate insignifiant ce apuc uneori sa vad in umbra devenirii mele, sunt aici dintr-o intamplare in pamantul asta, pe planeta asta iar asta e ca temnita de ev mediu in comparatie cu ceia ce ar fi trebuit sa existe in jurul meu… de aceia ma minuez de cate cele si de multe lucruri care au inceput sa se repete iar si iar ca intro spirala salbatica ce urca agale. Am o calitate pot gandi atat de lesne si de clar incat asta ma poate duce oriunde in orisice directie insa ma poate chiar omorai si ma poate duce in pragul pierderii judecatii direct in culmile nebuniei: frica de necunoscut.

[embedplusvideo height=”399″ width=”640″ standard=”http://www.youtube.com/v/o6pbIkno-Kg?fs=1″ vars=”ytid=o6pbIkno-Kg&width=640&height=399&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep6516″ /]

This entry was posted in About life, amintiri, Flashback, ganduri random, nothing. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *