Does anybody know?

Da, stie cineva pentru ce mama dracului traim pe pamantul asta!? Sunt absolut oripilat de presimtirile mele cele mai sumbre, de rascolirea viforului mortii cale de o eternitate caci nu-i asa? cu o moarte toti suntem datori…

Show-ul o sa mearga intodeauna inainte, chiar de o petela se va pravali in abisuri… Mi-am premeditat simtamantul mortii, mi l-am insusit in ganduri, mi l-am pus in scena, am trait moartea… am infascat-o chiar atunci cand se astepta cel mai putin. Mda, moartea e ca prima respiratie a unui copil, atat de naturla si frageda e, insa eterna in pusta imparatiei vajnicului timp.

Merita oare atata amar de forte pentru a fi acolo in actiune, in plin avant ca intr-un salt fara de gravitatie inspre un abis fara de capat? Poate da, poate nu insa fiecare avem un balast, ceva acolo ce ne retine pe linia de plutire… Balastul meu s-a isprvait cand mama a fost impuscata… de atunci eu nu mai sunt om ci mimez omenia… sunt doar un animal liber.

Am cosmaruri- mai rar, dar am- . Eram mic, nu stiam romaneste insa prin vis imi retraiam clipa aceia fatidica, acea blestemata soarta ce m-a distrus si inca ma face un ins in afara oricrei compasiuni asupra oamenilor… Sunt liber de orice fel de remuscari, n-am de ce sa ma mai uit inapoi… Life goes one!

[embedplusvideo height=”388″ width=”640″ standard=”http://www.youtube.com/v/4ADh8Fs3YdU?fs=1″ vars=”ytid=4ADh8Fs3YdU&width=640&height=388&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep4871″ /]

 

 

This entry was posted in About life, amintiri, ganduri random, Oh Mother, Romania, vis, vise. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *