Black nights

Luna asta blanda impartita in doua am remarcato din prima, asta si calmul asta sfasietor din sinea mea… cu toate astea sunt inca acolo… plecat poate mult prea departe aplecat fiind ┬áspre nimicnicia specifica vietii…

Azi, de fapt ieri, m-am plimbat cu bicicleta prin satul asta magnific si dezolant totodata si incercam sa revad partea frumoasa a lucrurilor… parca vedeam drumurile si colegi care ma insoteau spre gradinita… prima iubire si alte asemenea porcarii…

In noptile astea, ce ma harazesc cu limpezimea linistilor tulburatoare parca sunt osandit sa scald in linisti profunde… sunt singur… si atat de ingramdit in casa mea cea mare incat sunt liber de orice remuscare… rea. Am slabit in inclestarea cu care parca ma avantam inainte spre trepte, acum parca imi place aerul asta de ratacire ce ma face sa ma simt ca un corabier antic prins in ceturi dese…

Si totusi noptile sunt cele ce ma fac sa ma revolt si sa ma rascol impotriva mea…

This entry was posted in About life, ganduri random, nothing. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *