Manele – pareri-

Suna extraordinar de bine, incitant si parca mult mai firesc acordurile astea reprezentative/semnificative din videoclipul de mai jos pentru perioada ce a trecut: frumoasa, vie si reinventata fata de ,,petardele” alea elevate impuse de o cultura a elitelor crescute in pepiniera cumplita si toxica pentru mersul cadaveric care aproape ne-a bagat in mormant, atat pe noi cat si pe destinul natiei asteia damnate de o elita a burgului betonat. Spun astea relaxat, extrem de relaxat insa cu inclestarea itinduse de dupa fiecare buchie virtuala caci e ceva ce frizeaza catharsisul sfasierii si prabusirii in prapastia scindarii pe vecie a rolului fiecaruia dintre noi in faurirea propiului destin cat si a recunoasterii autoritatii acestui stat care numai tolerant nu devine pe zi ce trece in a reinstaura firescul zilelor potolite ce se aflau odinioara in simbioza cu vrerea noastra inca din vremea obstilor satesti…

Frivol sau nu, curentul asta natang si absolut maladiv pentru starea de vrie a natiunii, dupa parerea unor elite mai mult sau mai putin inepte, este un mod de viata ca o prelungire a beatitudinii strigatului de lupta a demult apusei forme de distractie a mahalalei. Un mozaic pestrit, lesne si instant de obtinut ca o formula publicata si verificata a unui alchimist, atat de puternica si eficace fiind incat verosimilul devine posibil ca si o atingere a lui Midas, caci tot ce ating sunetele astea parca dau un singur rezultat, o singura varianta de adevar, o singura stare de agregare si plasmuire a realitatii: un compromis ca o incalcare a tuturor lectiilor trecutului, a moralei ce se pastreaza de la antici, cu toate schimbarile survenite in sanul cutumelor si normelor firesti ce se aflau pana mai deunazi in simbioza cu cele statale- juridice, asadar-…

Ehhe, descurcareala asta, compromisul acela suprem ca si o trecere Rubiconului ce – aparent – pangareste mai tot universul, oricum limitat, al acelora ce lupta asiduu pentru a impune un pattern cultural care trebuie sa niveleze vulgul imbracandu-i lumina ochilor cu surogatele oficiale, ce trebuie sa manipuleze, sa minta si sa il impinga pe sclavul modern… adica noi astia de primim panis et circus- plebea zilelor noastre- spre a uita si a il determina a isi face perena meseria in continuare- si sa uite de misia cu care insasi Divinitatea l-a binecuvantat in pusta asta umanoida: cunoasterea sinelui insusi si nu inrolarea in stirpea uneltelor vorbitoare ce isi primesc portia de cultura gata imbuteliata si deja expirata caci atunci cand iti lipseste mintea romanului de pe urma( adica experinata de viata) esti numa’ un obiect vorbitor, tolerat, numerotat si crotaliat in posesia rastelului unor smecheri( politicienii si tot aparatul statal, inclusiv forma asta depasita de exercitare a vreri si mersului neclintit inainte a natiunilor/hominizilor in genere: entiatea statala sub toate aspectele peratologice, persuasive si definitiile ce il desemneaza ca cel ce iti lasa o mica frantura de libertate setata in mod barbar aparent pozitiva pentru fiinta ta si o fanta de lumina insignifianta, sa cada pe ale tale posbilitati de fiintare in grimasa timpului) aciuati vremelnic in fruntea destinului tau uitand de backgroundul din spatele fiecarui om normal, bland si ce a ramas inca in limitele alea stipulate de mama tuturor lucrurilor bune: echilibrul- conlucrarea dintre nevoi ca un acord fin al cererii si ofertei dintre trup si nevoile stringente sufletesti- , e o erezie bestiala caci musca luand halcile ce li se cuveneau acelor surogate, acelor gunoaie impopotonate crescute in vria cu care au adus in pragul mortii orice individ comprehensiv cu realitatea asta de acum.

This entry was posted in About life. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *