Cafeaua zilelor blande de mai

Dimineata, abia urnita din reverie, mana agale inspre trezirea simturilor mele la o cafea imbietoare si la o desfatare in plin mai…

Plecat-am linistit spre centru, agale si cu mintea impacata- fiind vie ca si cerul asta de mai- eu si cu un prieten pentru a ne delecta cu o pauza de la ceia ce ne dicta destinul a fi… din meseria asta barbara de oameni supusi vremurilor si timpului…

Am vazut prin centrul comunei asteia oameni ce misunau inspre a isi urzi planurile sa devina posibile atatand tabloul arhi-cunoscut si atat de familiar al supravietuirii, inramand si actualizand noi amintiri si parca noi lupte pe scena asta perfida si neimblanzita de experientele ramase in urma…

Primaria ce traia dimineata lesne, in siguranta si neclintita de aroganta viforului orange, adapostind pe cei care reusisera sa desteleneasca si sa redea terenul fertil al firescului si al normalului inspre noi astia, zece mii de locuitori, aceia care ne-am aciuat destinul pe campia asta fertila pe unde candva trecea un rau… e cea care domina orizontul din fata terasei unde vremelnic ma cantonasem…

Zece mii, aproximativ, simtim si respiram romaneste… purtand inca acea calauzire si licarire de bun augur sub care ne-au pecetluit istoria vremurile acestea carora le-am rapit totul si chiar mai mult decat atat…

This entry was posted in About life. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *