empty

Sunt disperat asa ca nu am ce sa mai adaug… decat sa rad prosteste.

Razboiul acesta de supravietuire e unul atat de misel, cu toate ca am cam inceput sa ii simt utilitatea, incat ma readuce la viata si cu picioarele infipte in pamant…
E aproape de seara, lumea mea se cufunda in lumina neagra de dupa care licarirea sperantei va amutii pe vecie in inima mea… Imi lipseste doza aceea de nebunie controlata si de zbucium din pelegrinarile mele adolescentine prin tara asta invechita si uitata de vreme…
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *