I’m alive

Banii astia insuportabili si care aduc uneori un dram de implinire ce tine drept surogat pentru feicirea aia minuscula ce te poate lovi or ba… e vesnic motiv de bucurie si intristare.
Azi, cand nu ii mai detin sau din varii motive recesiunea m-a vizitat asa cum frecventeaza un student silitor cursurile unei facultati de zi, pot spune ca nu prea mai ma misca aceste lipsuri ci poate nevoile astea imediate, abundente si toride ca o para de foc rosu… ce imping vertijul asta al supravietuii spre etapa aia ultima, ceea de dupa care se vede linistea, marea liniste…
This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *